Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. 
logo1 logo2 logo3 logo4 logo5 logo6
English (United Kingdom)Romana (Romanian)Magyar (Hungarian)

Teme ale programului

1. Diplomaţie cultural
ă 
2. Turism cultural
3. Industrii culturale
4. Securitatea de tip “Soft”
5. Valorizarea patrimoniului

 



Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013     Investeşte in oameni
Diplomatie culturală

 

Diplomaţia culturală este acel domeniu al diplomaţiei care are drept obiectiv stabilirea, dezvoltarea şi susţinerea relaţiilor cu celelalte state prin cultură, artă, educaţie şi ştiinţă.

Activitatea de diplomaţie culturală este un proces al proiectării în exterior a sistemului de valori culturale (in cazul nostru patrimoniul istoric) ale unui stat şi a promovării acestuia la nivelul relaţiilor bi şi multilaterale.

Ce îşi propune diplomaţia culturală:

  • să susţină relaţiile cu celelalte state prin cultură, educaţie şi ştiinţă;

  • să deschidă căi alternative de comunicare;

  • să cultive şi să iniţieze relaţii culturale pe termen lung între state;

  • să exercite influenţă în sprijinirea priorităţilor de politică externă;

  • să folosească instrumentele de diplomaţie culturală pentru promovarea intereselor economice.

Cooperarea culturală interguvernamentală şi-a căştigat propria autonomie în cadrul agendelor de cooperare bilaterală ştiinţifică-educaţională şi este recunoscută ca un al treilea pilon pe agenda relaţiilor bilaterale alături de agenda politică şi economică. Tratatele şi acordurile bilaterale din ultimul deceniu încep să includă la modul curent capitole privind patrimonial cultural aflat în pericol de degradare sau repatrierea patrimoniului cultural. Abilităţile în domeniul reprezentării patrimoniului istoric sunt esenţiale pentru Diplomaţia culturală şi Diplomaţia publică ca domenii de nişă ale diplomaţiei şi relaţiilor internaţionale.

Chiar dacă conceptul în sine este de dată recentă (postbelic) diplomaţia culturală a fost practica curentă de-a lungul istoriei. Exploratori, călători, comercianţi, artişti pot să fie consideraţi ambasadorii unei anumite civilizaţii şi culturi (ex Marco Polo sau Milescu Spătaru pot să fie consideraţi ambasadori culturali ai civilizaţiei europene în orientul îndepărtat). În accepţiune mai largă orice persoană care facilitează cunoaşterea într-un mediu străin a unei alte culturi şi schimbul de idei, practică diplomaţia culturală. Interacţiunea dintre indivizi este cel mai bun facilitator al cunoaşterii limbii, culturii , tradiţiilor şi civilizaţiei proprii iar în acest context turismul cultural, expoziţiile cu tematică istorică, emisiunile documentare, site-urile web dedicate au un rol important. O definiţie comun acceptată este dată de politologul american Milton C. Cummings, care descrie Diplomaţia culturală ca “schimbul de idei, informaţii, valori sisteme, tradiţii, credinţe, şi alte aspecte ale culturii şi civilizaţiei proprii cu scopul de a facilita întelegerea şi cunoaşterea reciprocă”.

 

În condiţiile “conflictelor civilizaţionale” Diplomaţia culturală nu se mai afla la “periferia relaţiilor internaţionale” fiind un domeniu de cercetare inovativ şi solicitat ce tinde să-şi câştige propria autonomie în cadrul programelor de studiu aferente domeniului “Relaţii Internaţionale”.

 

Diplomaţia culturală şi Relaţiile Internaţionale

 

Între cele doua abordări ale RI “hard power” şi “soft power” politologul american Joseph Nye este cunoscut ca şi creator al fundamentelor teoretice ale “soft power” definite de acesta drept: capacitate de persuasiune, influenţa convingere prin intermediul culturii, valorilor şi ideilor şi nu prin intermediul forţei mijloacelor militare. În societatea globală, globalizarea determină un nivel crescut de interconectare între guvernele şi societăţile lumii şi implicit necesitatea de cooperare la un alt nivel, un nivel facilitat de diplomaţia culturală.

 

 

Utilizările Diplomaţiei culturale:

 

  • Sectorul public (naţional, internaţional): Diplomaţia culturală este utilizată în acest sector pentru promovarea intereselor naţionale, locale sau regionale prin promovarea valorilor autentice, specifice acestora.

  • Societatea civilă: Organizaţiile non-guvernamentale în general folosesc diplomaţia culturală ca pe o platforma de facilitare a cunoaşterii şi înţelegerii, adesea o folosesc ca pe o modalitate de facilitare a reconcilierii post-conflict. În felul acesta sunt create reţele profesionale ce facilitează schimburile academice, inter-instituţionale, forumuri internaţionale, festivaluri, programe şi trasee de turism cultural/de patrimoniu.

  • Sectorul privat: Firmele private de anvergură sunt interesate în promovarea comunicării şi schimburilor interculturale ca modalitate de creştere a profitabilităţii, cuceririi şi facilitării intrării pe noi pieţe. Nu există produs de marca care să nu aibă în spate o argumentaţie/motivare culturală/civilizaţională sau o poveste de spus.

 

 

 

Material de prezentare realizat de Dr. Lucian Jora